Examinarea vederii cromatice

Angela Buznean Senzaţia cromatică, alături de cea luminoasă şi de perceperea formelor constituie cele trei elemente esenţiale ale vederii.

Conurile dumneavoastră fac totul - iată cum funcționează vederea cromatică.

Culorile spectrale aşa examinarea vederii cromatice se obţin în urma descompunerii luminii la trecerea printr-o prismă se întâlnesc doar în condiţii experimentale, lumea înconjurătoare fiind formată practic din amestec în cantităţi variabile a mai multor culori spectrale. Perceperea culorilor este o funcţie a ochiului adaptat la lumină.

Când lumina e slabă, ochiul uman e incapabil de a distinge culori. În condiţii de iluminare adecvată, perceperea culorilor se realizează la nivelul unei regiuni speciale a retinei numită maculă unde există trei tipuri de pigmenţi vizuali, corespunzători celor trei tipuri de culori fundamentale: roşu, verde şi albastru. Senzaţia cromatică e prezentă imediat după naştere, nou-născuţii distingând culori din mediul înconjurător chiar dacă macula nu este pe deplin dezvoltată.

Tuburarile de vedere si examenul oftalmologic periodic

Discriminarea cromatică ulterior creşte progresiv şi este educabilă. Stimulii coloraţi au anumite caracteristici fizice: lungime de undă, intensitate şi puritatea examinarea vederii cromatice luminoase. Acestora le corespund anumite caracteristici senzoriale: tonalitate, saturaţie şi luminozitate nesuperpozabile în totalitate. Tonalitatea este definită ca lungime de undă a stimulului luminos, în fond este vorba despre lungimea de undă predominantă.

Ochiul distinge mai uşor culori din partea centrală a spectrului, faţă de periferie unde zonele corespunzătoare unei anumite tonalităţi sunt mai întinse, altfel spus, nuanţe de portocaliu-galben-verde; albul reflectă întreg spectrul, iar negrul îl absoarbe. Subiecţii cu tulburări cromatice au o extensie a zonelor unitonale şi chiar benzi cenuşii în locul tonurilor pe care nu le percep.

Saturaţia reprezintă bogăţia în radiaţii de aceeaşi lungime de undă. O culoare este cu atât mai saturată cu cât pare mai puţin amestecată cu alb este percepută mai intens. Culorile saturate sunt roşu şi violet, iar cele mai puţin saturate, galben şi verde. Luminozitatea e corelată cu uşurinţa cu care stimulul cromatic e văzut.

Regiunea medie a spectrului este mai luminoasă decât extremităţile. Luminozitatea clasifică culorile în culori mai clare şi culori mai întunecate. Pentru orice culoare, există o alta, cu care, amestecată, se obţine senzaţia de alb. Aceste culori se numesc culori complementare.

A  în spatele stației de autobuz Gemenii Întrebări frecvente - ochelari pentru corecția discromatopsiei 1. Unde pot obține ochelarii de corecție a discromatopsiei de tip Colorlite sau unde pot să-i încerc?

Pentru verde, culoarea complementară e purpura, în fapt, un amestec de roşu şi violet. Orice culoare din natură se poate obţine prin amestecul celor trei culori fundamentale, variind cantitatea, luminozitatea şi saturaţia.

Metodele de testare a simţului cromatic, în funcţie de principiul care stă la baza lor sunt: Colorimetre şi anomaloscoape Probe de asortare şi clasificare Metode acuitatea vizuală depinde de confuzie Probe de denumire a  Colorimetrele şi anomaloscoapele reprezintă aparatura utilizată în cercetare sau în centre specializate şi are ca principiu obţinerea unei senzaţii cromatice identice cu cea a unei plaje de referinţă, prin amestecul a altor culori pentru care se cunosc anumiţi parametri; pot stabili şi praguri pentru tonalitate şi saturaţie în prezent se pot realiza şi pe calculator, aceste egalizări b  Probele de asortare şi clasificare presupun recunoaşterea de către subiect a unor eşantioane colorate cu tonalităţi diferite şi clasificarea lor în ordinea tonalităţilor; eşantioanele pot fi bucăţi de lână sau pioni coloraţi.

Se numesc astfel pentru că se bazează pe confundarea tonalităţilor la străluciri identice de către subiecţii cu vedere cromatică deficitară; există mai multe tipuri de tabele pseudoizocromatice, cele mai cunoscute fiind Isihara şi Rabkin; aceste tabele prezintă planşe în care anumite simboluri cifre, litere, figuri geometrice sunt formate din plaje colorate de aceeaşi tonalitate, saturaţie şi luminozitate examinarea vederii cromatice, pe un fond format din alte tonalităţi de aceeaşi saturaţie şi luminozitate cu simbolurile.

Discromaţii persoanele cu alterări ale simţului cromatic identifică după luminozitate tonurile pe care nu le văd, de cele pe care le văd. Testul este cu atât mai sensibil, cu cât diferenţele hipermetropia este rea tonuri sunt mai mici.

Există planşe de contraprobă, percepute doar de către discromaţi nu şi de către subiecţii normali, uşoara diferenţă între semne şi fond e dată de componenta albastră şi mascată de roşu şi verde. De asemenea, există şi planşe de demonstraţie- pentru înţelegerea principiului- percepute şi de către normali şi de către discromaţi. Timpul de recunoaştere al simbolului prezentat este de 15 sec. examinarea vederii cromatice

Examinarea vederii cromatice. Fă o programare

Expunerea repetată la lumină alterează calităţile standard ale tonurilor şi hârtiei de fond. Există planşe de diagnostic a discromatopsiei fără a preciza tipul, precum şi de examinarea vederii cromatice calitativă precizează tipul de discromatopsie, respectiv protan sau deutannu toate planşele au aceeaşi putere discriminativă. Plansa de demonstratie Plansa de protanomalie Plansa pentru deuteranomalie Discromatopsiile pot fi congenitale sau dobândite.

Metoda constă în prezentarea de stimuli coloraţi subiectului, de diferite mărimi ce trebuiesc recunoscuţi la distanţa de 5m, subiectul trebuind să precizeze tonul culoarea. Intensitatea culorilor se poate modifica cu ajutorul unor filtre, simulând modificarea culorii în funcţie de condiţiile atmosferice.

Examinarea vederii cromatice

Pot fi: protanomalie - alterarea perceperii pentru roşu deuteranomalie - alterarea perceperii pentru verde cea mai frecventă tritanomalie - alterarea perceperii pentru albastru dicromazii - reprezintă imposibilitatea perceperii uneia dintre culorile fundamentale Pot fi: protanopie daltonism  - lipsa receptorilor pentru roşu deuteranopie — lipsa receptorului pentru verde tritanopie - lipsa receptorului pentru albastru Acromatopsii - reprezintă lipsa totală a perceperii culorilor lumea este văzută doar în alb şi negru.

De regulă, sunt asociate cu alte afecţiuni oculare: nistagmus, fotofobie, ambliopie.

✔TEST DE VEDERE(Cat de buni sunt ochii tai?)

Genetica discromatopsiilor Ipoteza transmiterii discromatopsiilor de către femei neafectate a fost emisă în de către Nicholl. Modul de transmitere era similar cu cel din hemofilie: băieţii moştenesc discromatopsia de la bunic, prin intermediul mamei indemne. Ulterior, au fost emise două teorii cu privire la transmiterea şi localizarea genelor patogene.

Prima, teoria biloculară postulează că, pe cromozomul X, pe braţul său scurt, există doi loci foarte apropiaţi unul de altul, şi de centromer, codificând deficitele protan respectiv deutan. Aceasta a făcut să fie emisă o a doua teorie, a alelelor multiple, conform căreia există două serii de alele multiple, una deutan în care gena pentru deuteranopie e recesivă în raport cu cea pentru deuteranomalie şi aceasta recesivă în raport cu tricromatismul normal.

Pentru protan există o serie similară.

Dacă pe cei 2 cromozomi X ai unei femei se află o genă normală dominantă şi una anormală recesivă femeia are o vedere cromatică normală este fenotipic normalădar este heterozigotă şi este conducătoare de genă patogenă, ea transmiţând gena anormală la jumătate din fii săi care manifestă deficitul şi la jumătate din fiicele sale care nu manifestă anomalia, dar o transmit. Perfecţionarea metodelor de examinare a vederii cromatice a permis depistarea heterozigotelor ele au praguri diferenţiale pentru ton şi saturaţie diferit de al femeilor normale.

Cum funcționează vederea cromatică?

Ea se produce în a a zi a embriogenezei feminine, se formează astfel corpusculul Barr, inactivarea făcându-se întâmplător şi independent pentru cromozomul X matern sau patern.

În cazul anomaliilor structurale, cromozomul X alterat este totdeauna inactivat. Inactivarea duce la femei la examinarea vederii cromatice linii celulare diferite mozaic genetic manifestate şi la nivelul retinei. Astfel, femeile heterozigote pot manifesta sau nu discromatopsie. Heterozigotele pot fi simplu purtătoare a unui singur tip de anomalie protan sau deutan moştenit de la tatăl discromat sau de la mamă heterozigotă simplă şi îl transmit în aceeaşi formă sau duble atât în seria protan cât şi deutanprovenind din părinţi discromaţi dar purtători de anomalii din serii diferite.

Test de discromatopsie

Examinarea vederii cromatice, au fost explicate discromatopsiile congenitale unilaterale la femei sau cele de grad diferit la fiecare ochi la femei, sau comportamentul diferit al gemenilor univitelini examinarea vederii cromatice sex feminin care au grade diferite de discromatopsie sau unul poate fi normal, iar celălalt discromat.

Acromatopsia tipică se transmite autosomal recesiv fără legătură cu cromozomii sexuali. În familiile cu acromatopsie este frecventă consangvinitatea. Dacă acromatopsia este asociată cu scăderea acuităţii vizuale, se consideră transmitere recesivă legată de sex. Discromatopsiile dobândite nu apar izolat, ele însoţesc alte afecţiuni retiniene şi apar secundar alterărilor retinei sau nervului optic.

Pot apărea în retinopatie diabetică, pigmentară miopie forte, decolare de retină. Spre deosebire de cele congenitale, ele pot fi unilaterale şi chiar limitate la o parte a câmpului vizual. Evoluţia lor este în funcţie de afecţiunea determinantă. Cromatopsiile reprezintă vederea colorată într-o anumită tonalitate a unei suprafeţe albe.

Fă o programare

Poate fi datorată perturbării sistemului de transmitere a senzaţiei luminoase, creşterii sau scăderii absorbţiei filtrelor naturale. Astfel, hemoragia vitreană dă o coloraţie în roşu eritropsie iar afachia duce la o perceţie mai puternică pentru culoarea albastră cianopsie.

Xantopsia reprezintă perceperea culorii galbene şi poate apare în intoxicaţia cu digitală iar iantinopsia perceperea culorii violet poate apărea în intoxicaţii cu ciuperci sau marihuana. Agnoziile cromatice se datorează unor leziuni occipitale şi reprezintă imposibilitatea recunoaşterii culorilor, în ciuda unor receptori indemni.