Viziune asupra dostoievski. Dostoievski și Camus


Feodor Dostoievski

Cristina Talpa Blog Dostoievski și Camus Pentru Camus, Dostoievski nu reprezintă doar o simplă pasiune de tinerețe care are menirea de a rămâne o amintire sentimentală. Dostoievski a însemnat pentru scriitorul francez mai mult decât o revelație ce i-a marcat o anume perioadă a vieții. Opera scriitorului rus a avut o influență deosebită asupra spiritului lui Camus. Camus era de părerea că, fără Dostoievski, literatura franceză a secolului XX n-ar fi fost ceea ce este.

De fiecare data când a fost întrebat care sunt scriitorii care l-au influențat, Camus a pomenit și de scriitorii din literatura rusă din secolul al XIX-lea, cel mai important fiind Viziune asupra dostoievski.

viziune asupra dostoievski ce este miopia congenitală

Camus aprecia o norme pentru viziunea drepturilor pentru ceea ce aduce nou în legătură cu natura umană și pentru el era deosebit faptul că Dostoievski exprimă îndoielile, întrebările și tragediile vieții moderne.

Pe măsură ce Camus a cunoscut drama epocii lui, el l-a înțeles pe Dostoievski ca pe unul care a trăit și experimentat cel mai profund destinul nostru istoric. Pentru Camus, lumea lui Dostoievski este lumea noastră, o lume în care ne identificăm cu cărțile lui, pentru că întrebările din cărțile lui ne macină și pe noi.

Relevanța durabilă a lui Dostoievski

În operele lui Dostoievski, Camus este de părerea că regăsim neliniștile noastre interioare. Grație miopie mare complicată ce este adaptări l-a ilustrat și pe scenă. Camus retrăia de fapt metamorfozele personajelor dostoievskiene până la deplina confundate cu destinul lor.

Cadrul politic și religios[ modificare modificare sursă ] Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 30 octombrieîn timpul ultimilor ani de domnie ai țarului Alexandru Iani care au reprezentat o perioadă haotică și instabilă din istoria Rusiei. Profund afectat de invazia franceză din și de Războaiele NapoleonieneAlexandru I s-a afundat în misticism religios și iraționalism primitiv, ceea ce l-a împiedicat să adopte niște reforme necesare și cerute de populație.

În momentul în care interpreta partitura scenică a unui personaj, Camus avea sentimentul că se contopește cu personajul, atât de profund trăia piesa. Cel mai mult lui Camus i-a plăcut să-l interpreteze pe Ivan Karamazov, unul dintre personajele principale ale romanului Frații Karamazov.

Roger Quillot face o comparatiție  între opera lui Dostoievski și Camus, remarcînd faptul că opera lui Dostoievski Posedații oferă o viziune asupra universului nostru care se aseamănă cu cea a lui Camus, o lume zguduită din temelii, în căutarea salvării, pe care o caută în sânge, în ură, în violență, dar și în frivolitate.

vederea și vodca rea

Camus a regăsit în Posedații tragismul lumii moderne. El consideră că Dostoievski dă răspuns la întrebările pe care și le pun eroii săi, opera lui Dostoievski este una care pune problema absurdului, dar nu este absurdă pentru că, dacă ar fi absurdă, nu ar oferi nici un răspuns.

În Omul revoltat, [2] lui Dostoievski i se consacră de asemenea un capitol Refuzul salvării. O temă comună pentru opera lui Dostoievski și pentru scriitorul francez Camus este cea a libertății.

Dostoievski și Camus

Căutarea libertății stă în centrul atenției personajului dostoievskian,dar în același timp constituie punctual principal al înțelegerii eroului din romanele lui Sartre si Camus.

La Camus, personajul Meursault din opera Străinul, nu caută libertatea prin gestul său de a omorî arabul, pentru el libertatea este văzută ca o stare existențială a omului, ca o povară pe care trebuie să o poarte toată viața. Spre deosebire de personajele lui Dostoievski, personajul lui Camus nu se găsește în situația de a căuta libertatea, fiindcă el este silit doar să o accepte. La Camus, libertatea nu e determinată de nimic, fiind de sine stătătoare în raport cu natura sau cu societatea, ea poate fi raportată doar la starea lăuntrică a individului.

Mersault, fiind liber față de morală și de legile societății pe care o detestă, se simte în închisoare viziune asupra dostoievski. Meursaul resimte inutilitatea vieții, dar totuși el trebuie sa trăiască.

El își găsește libertatea în momentul în care își conștientizează condiția.

Adresa & Orar

Spre deosebire de Camus, personajele dostoievskiene își găsesc libertatea prin intermediul lui Dumnezeu, în timp ce Străinul refuză până și discuția cu preotul înainte de moarte. Camus nu tratează problema libertății prin prisma credinței și a iubirii față de Isus Hristos sau față de aproapele. Natura crimei la Camus și Dostoievski este un alt  punct important  asupra căruia trebuie  să discutăm şi, luând ca exemple relatările prinţului Mîşkin şi situaţia lui Meursault, avem situaţia condamnării la moarte pentru crimă politică la Dostoievski și pentru omor la Camus.

Disperat, pentru că ştie cu siguranţă că nu mai are nici o scăpare, disperat pentru că odată ajuns să i se pună capul pe ghilotină totul se va fi sfârşi într-o clipită, omul sărută crucea mecanic, fără a avea vreun sentiment deteriorarea arcului pentru vedere, remarcă viziunea umană rapid ruginiţi ai călăului, devenind, pentru condamnat, unicul punct fix.

A doua relatare a prinţului, ne prezintă condamnatul urcat pe eşafod şi  scutit de pedeapsă printr-o grațiere a țarului, istorisire în care recunoaştem anumite manifestări ale viziune asupra dostoievski absurdului.

Linkuri accesibilitate

Dacă ar fi să mă întorc la viaţă — ce infinit! Şi mi-ar aparţine în întregime! Aş transforma atunci orice clipită într-un secol, n-aş pierde nici una măcar, aş drămui cu zgîrcenie fiecare minut, pentru a nu irosi nimic zadarnic!

un ochi a pierdut vederea

Da, n-aveam decît atît. Dar cel puţin stăpîneam acest adevăr tot atît cît mă stăpînea şi el pe mine.

Ce trebuie să știi înainte să citești ,,Demonii\

Avusesem dreptate, mai aveam încă dreptate, aveam întotdeauna dreptate. Trăisem într-un fel şi aş fi putut trăi într-alt fel. Făcusem ceva şi nu făcusem altceva.

Nu făcusem un lucru, dar făcusem altul.

Feodor Dostoievski - Wikipedia

Ei şi? Ce importanţă avea pentru mine moartea celorlalţi, dragostea de mamă, ce importanţă avea Dumnezeul preotului, vieţile pe care le alegem, destinele pe care le alegem, cînd un singur destin trebuia să mă aleagă pe mine însumi şi o dată cu mine miliarde de privilegiaţi care, ca şi el, se considerau fraţii mei. Înţelegea el oare?

  • CIORAN ŞI DOSTOIEVSKI | Blogul lui Vasile Chira
  • Feodor Dostoievski sau omul fericit prin suferinţă () - LimbaRomana
  • Recomandări după operație pentru corectarea vederii

Toată lumea era privilegiată. Nu erau decît privilegiaţi. Ceilalţi, de asemenea, vor fi condamnaţi într-o zi.

Vasile Chira

Şi el va fi condamnat. Ce importanţă avea dacă, acuzat de crimă, era executat pentru că nu plînsese la înmormîntarea mamei sale? Răspunzător pentru destinul său, pe care-l consideră insignifiant şi absurd, refuză să facă vreun gest pentru a-şi ameliora situaţia.

Apropieri între a doua povestire a lui Mîşkin şi Meursault se observă şi la nivelul posibilităţii graţierii.

Relevanța durabilă a lui Dostoievski

Dar toată lumea ştie că viaţa nu merită să fie trăită. În fond, eu nu ignoram faptul că a muri la treizeci de ani sau la şaptezeci de ani nu are importantă … De vreme ce murim, cum şi cînd n-are importanţă, e evident.

Dacă un Goethe, prin Suferinţele tânărului Werther, actualizează tranziţia de la clasicism la romantism prin mijloacele prozei — aşa cum o va face mai târziu prin mijloace poetice şi dramaturgice în Faust — la Hugo putem asista la maturitatea romanescă a romantismului. În acelaşi timp, forme ale unui realism complex şi polifonic sunt afirmate şi consacrate de Balzac. Apoi, în continuitate cu Balzac, dar amplificându-şi seva sceptică, un Flaubert şi un Maupassant vor putea realiza tranziţia de la un realism la naturalism prin amplificarea premeditată estetic a tensiunii tragice.

Penibil era viziune asupra dostoievski trebuia să-mi stăpînesc acest elan aprig al sîngelui şi al trupului care-mi frigea ochii cu o bucurie nebunească. Trebuia să mă străduiesc să înăbuş acest viziune asupra dostoievski, să-l controlez. I-am explicat că nu eram disperat. Mi-era numai frică, asta era firesc.

Navigare în articol

Ca şi cum această furie m-ar fi izbăvit de tot răul, m-ar fi golit de speranţă, în faţa acestei nopţi încărcate de semne şi de stele, mă deschideam pentru prima oară tandrei indiferenţe a lumii. Simţind-o atît de asemănătoare mie, atît de frăţească în sfîrşit, mi-am dat seama că fusesem fericit şi că mai eram. Îşi dă astfel seama că adevărata problemă, chiar fără Dumnezeu, este problema unităţii psihologice şi pacea interioară.

miopia nu este o boală Efectul chalazion asupra vederii

Personajele lui Camus viziune asupra dostoievski Dostoievski, aflându-se în fața morții, își acceptă sfîrșitul în mod diferit, la Camus pe personaj îl încerca doar sentimentul de frică, în timp ce, la Dostoievski, era vorba de disperarea de dinaintea morții.

Pentru Camus, Dostoievski rămâne un geniu mereu actual în literatura universală. Gallimard, N.