Arta pe subiectul viziunii, Calaméo - ESEURI DESPRE ARTĂ

Arta românească în secolele XIX și XX

Găsim acolo colaje produse de Evans în anul în amintirea scriitorului George Orwell. Artistul foloseşte etichete, poze vechi, timbre poştale asamblate într-o colorată şi misterioasă neo dada orchestraţie vizuală.

Prin definiţie AP este o mişcare culturală axată pe schimbul de vizionați tabelul online vizuale dar şi muzică sau poezie livrate prin sistemul poştal internaţional. Experţii în materie declară că AP a fost iniţiată odată ce Cleopatra s-a oferit lui Julius 2 Caesar rulată într-un covor, alţii consideră experimentele avantgardiste care făceau uz de sistemul poştal a fi la originea mişcării, dar termenul de Artă Poştală datează din anii 60 fiind folosit de americanul Ray Johnson, care la şcoală New Yorkeză de Corespondenţă iniţiază liberul schimb de mesaje poştale între artişti sau între artişti şi audienţă.

Ideea lui Johnson de a propaga arta prin corespondenţă a stabilit planul schimbului liber de opere, trocul, opus comercializării. În Johnson şi Maria Tucker organizează la muzeul Whitney din New York prima expoziţie publică a genului şi acolo s-au stabilit regulile pentru astfel de apariţii.

Рубрика: Diabet cu glaucom

O mişcare artistică FLUXUS care propovăduia noţiunea de "Reţea eternă" se contopeşte cu mişcarea AP şi câţiva artiști produc o artă legată de poştă, folosind în opera lor timbre şi cărţi poştale. Trebuie pomenit Robert Watts cu "Maşina de vândut timbre", şi Ben Vaultier cu "La discreţia postaşului" - cărţi poştale năstruşnice purtând adrese diferite pe feţele opuse, destinatarul fiind lăsat la alegerea poștaşului.

Johnson nu a aderat la grupul Fluxus dar AP este estetic legată de această mişcare prin scrisorile sale uneori pline de mâzgălituri, desene, mesaje stampilate, cuvinte răzleţe sau lozinci pe care Johnson le producea cu umor şi maliţie. Nu le vindea, prefera să le trimită amicilor şi 3 cunoscuţilor săi folosind serviciul poştal. Deşi multe lucrări s-au pierdut, arta lui a fost apreciată de piaţă.

Andy Warhol este citat că declara public că este gata să plătească 10 dolari pentru orice lucru semnat de Ray Johnson. AP şi curentul Fluxus au dus la apariţia unei reţele poştale creative, distinctă de alte mişcări artistice sau grupuri, prin totala lor deschidere, lipsa de ierarhie, ignorarea regulilor academice, oficiale sau de piaţă, respingând comercialismul.

Oricine poate participa la această reţea de artă poştală interschimbând mostre de artă la discreţie, participanţii având libera alegere să răspundă sau nu unui mesaj poştal primit.

Uneori AP organizează proiecte colective în spiritul "totul este acceptat", fără un juriu care arta pe subiectul viziunii selecteze operele prezentate şi fără cenzură.

Meniu de navigare

Contribuţiile nu sunt returnate, dar un catalog extensiv este produs şi trimis tuturor participanţilor. Acest model a rămas intact 40 de ani, oferind membrilor sentimentul unei comunităţi în care se schimbă idei, filosofie şi estetică în manieră pacifistă eliminându-se diferenţele de limbă, religie sau ideologie.

BALTAGUL: rezumat (ZaiaBAC #8)

AP foloseşte o gamă largă de mijloace şi metode mixând mediile şi tehnicile necesare. Se include uzul ştampilelor, a timbrelor poştale şi mai recent fotocopierea color, prelucrarea pe computer de imagini şi text.

Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta. Arta are rolul de a impresiona, de a captiva, de a transmite stări, sentimente receptorului.

De la Fluxus artiştii au împrumutat noţiunea de intermedia care implică folosirea mediilor diferite simultan. Muzică şi sunet au fost adăugate la cărţi poştale care declamau la deschiderea plicului un text sau cântau o melodie înregistrată digital de expeditor. O mare atenţie este acordată plicului care poate fi pictat, perforat, cusut, lipit şi remodelat devenind o parte integrală a mesajului.

• Kudrishova mâncare pentru vedere
• Viziune prin tabel de scrisori
• Text argumentativ - frumusetea artei
• Arta românească în secolele XIX și XX - Wikipedia
• Lucrare de proiectare pe subiectul viziunii

Artiştii semnau de mână sau folosind ştampile din gumă, linoleum gravat, adăugând plicului unicitate şi apartenenţ ă. În plic găsim orice.

Tânăra a scris opinia ei despre sistemul de învățământ la finalul celor 12 ani de școală, în loc de eseul cerut la proba de limba și literatura scrisă de la Bacalaureat. Contactată de Edupedu.

Poate fi text, poezie, desene, bancnote, fotografii, colaje, bilete de 5 tren, cinematograf sau muzeu, ambalaje, hărţi geografice, conectate între ele sau nu, la discreţia artistului. În anii internetului AP a arta pe subiectul viziunii meteoric reţeaua care apare ca o extensie naturală a poştei pe care o înlocuieşte cu succes.

AP se transformă în timp, arta pe subiectul viziunii folosirea mediului digital care conferă vitezăsuport audio vizual, stocare nelimitată, uşurinţă de contact dar în schimb suferă de lipsa tactilului şi al posesiunii materiale, de facto. Să admitem că meritul Artei Poştale este schimbul cultural, propagarea unor idei şi vise estetice prin împărtăşirea lor reverenţioasă şi o cooperare multinaţională.

Aş adauga că prin dorinţa esenţială de a propaga cultura AP contribuie la viitorul nostru comun. De ce am zăbovi suspect de atac de cord faţa unui exponat care radiază asimetrie, dezgust, manierism, superficialitate, finiş ieftin?. Ca formă Kitschul este caracterizat prin repetare motivelor primare, ne elaborate, în schimb puternic colorate, strălucind anormal, iar tematica este hiperemotivă, patetică, pompoasă, axată pe aspectele frumoase ale vieţii şi pe o forţată exagerare a faţetelor dureroase, duse până la ridicol şi absurd.

Cineva ar adăuga: "şi prost gust" dar nu afiliez, atât timp cât nu putem defini obiectiv noţiunea de bun gust. Pentru o artă care a împlinit de curând 80 de ani Kitschul pare bine înşurubat în conştiinţa colectivă care pierde din consistenţă sacrificând uneori calitatea în favoarea unui vizual ieftin, un produs vulgar din mase plastice, celofan colorat, mult sclipici şi graffitti îndoielnic.

ESEURI DESPRE ARTĂ

Temele sunt atinse prin forma sau ideea folosită. Kitschul în sine, în general negativ apreciat, intrigă şi uneori se lăsă cu greu identificat.

Graniţa între artă şi nonartă este lăsată arta pe subiectul viziunii aprecierea consumatorului de frumos derutat de obiectele care se vor artă datorită conţinutului material şi estetic expus, mimând preţiozitate şi super valoare.

Curatorul expoziţiei, Roy Maayan, susţine că doar consumatorul antrenat şi ager poate detecta că este vorba de obiecte superficiale, încărcate 9 sentimental.

Dar iată că expoziţia ÜberKitsck propune un model invers, în care exponatele sunt luate drept Kitsch, ele de fapt aparţinând artei pure, doar că subiectele alese nu-s neapărat încărcate de frumos ci doar ascunse de o estetică Kitsch, eventual plăcută ochiului.

În cazul de faţă, ceramica este un mediu potrivit producţiei de linie, ea atinge scopul Kitschului de a fi o artă multiplicată prin mijloace industriale în care sursa devine copie iar copia poate servi de sursă, fără să distingem vreo degradare în procesul reproductiv. Produsele de ceramică care adresează potenţialul cumpărător par a fi apetisante prin sentimentul de artă frumoasă, plăcută, accesibilă, de luat acasă, pe care îl degajă. Lucrările din expoziţia ÜberKitsck se plasează ca un parazit în spatele tradiţiei ceramicii cu care ne-am familiarizat, ele sugerează o nouă naivitate realizată prin figurine de porţelan, clovni, personaje burleşti, vase pictate cu decoraţii neconvenţionale, peşti de aur amintind un belşug facil de obţinut, este o nouă artă care se caţără pe umărul tradiţiei strigând: Eu sunt aici, acum!