Anatomia organului vizual al sistemului nervos central, Sistemul nervos central


Ochiul (analizatorul vizual)

Uveea anterioară sau irisul este localizată între: - cornee ce este situată anterior - cristalin ce este situat posterior. Poate fi comparată cu un diafragm muscular ce prezintă central un orificiu reprezentat de pupilă.

anatomia organului vizual al sistemului nervos central

Irisul este alcătuit din 2 feţe una anterioară şi una posterioară şi două circumferinţe marea şi mica circumferinţă. Faţa anterioară prezintă 2 zone importante: - zona ciliară ce este situată la periferie şi are un aspect striat; - zona pupilară ce are un aspect neted.

Anatomia şi structura ochiului

Faţa posterioară are o culoare brun închis indiferent de culoarea ochilor şi este în raport cu cristalinul şi cu camera posterioară a globului ocular. Marea circumferinţă mai poartă denumirea şi de rădăcina irisului şi este parte componentă a unghiului irido-sclero-corneean. Mica circumferinţă este reprezentată de marginea pupilară delimitând pupila. Din punct de vedere histologic, irisul prezintă 4 straturi: 1. Uveea intermediară sau corpul ciliar Este delimitată anterior de către rădăcina irisului şi posterior de către coroidă.

Prezintă o suprafaţă externă în contact direct cu sclera şi o porţiune internă în contact direct cu corpul vitros.

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ENCEFALULUI. IGIENA SISTEMULUI NERVOS (I)

Suprafaţă internă este alcătuită din : - pars plicata sau coroana ciliară localizată anterior. Aceasta este alcătuită din proeminenţele radiare determinate de procesele ciliare.

anatomia organului vizual al sistemului nervos central viziune minus 12 cum se tratează

Acestea se pot defini ca fiind ghemuri vasculare ce sunt cuprinse într-un ţesut conjunctiv şi acoperite de un epiteliu bistratificat, în număr de şi au 2 scopuri esenţiale: a de a secreta umoarea apoasă; b de a fi loc de inserţie pentru ligamentul lui Zinn. Ochelari pentru tratarea miopiei ciliar este localizat la exteriorul corpului ciliar şi este alcătuit din fibre musculare netede cu direcţii diferite ce au drept rol reglarea curburii cristalinului prin contracţia lor.

sat amețeală viziune miopie de vitamine pentru vedere

Uveea posterioară sau coroida Este delimitată anterior de ora serrata porţiune indentată, circumferenţială dintre corpul ciliar şi retină şi posterior de orificiul de trecere a nervului optic. Faţa sa externă intră în raport cu sclera, iar faţa sa internă cu retina.

Din punct de vedere histologic, aceasta este alcătuită din 4 straturi, acestea fiind de la exterior spre interior: 1.

anatomia organului vizual al sistemului nervos central

Retina Este delimitată anterior de ora serrata şi posterior de nervul optic. Prezintă: - o faţă externă ce este în raport cu membrana Bruch; - o faţă internă în raport cu corpul vitros.

anatomia organului vizual al sistemului nervos central vedere încețoșată din lectură

Retina prezintă 3 porţiuni: una iriană, una ciliară şi una coroidiană. Retina coroidiană prezintă mai multe zone şi anume: - papila sau discul optic — este situat în hemicadranul nazal şi are formă ovalară cu o depresiune centrală; discul optic este locul prin care axonii neuronilor optici se unesc şi formează nervul optic; - locul de pătrundere a arterei centrale a retinei în globul ocular; - foveea centralis ce este situată în jumătatea temporară a discului optic.

anatomia organului vizual al sistemului nervos central

Din punct de vedere histologic retina prezintă: - celule fotoreceptoare; anatomia organului vizual al sistemului nervos central celule de susţinere. Celule fotoreceptoare pot fi reprezentate de: - celulele cu bastonaşe ce au densitatea cea mai mare periferic şi sunt specifice vederii crepusculare supradenumită şi vedere scotopică; - celulele cu conuri ce sunt specifice pentru vederea fotopică sau vederea în lumină puternică având rol esenţial în identificarea formelor şi culorilor.

Retina este alcătuită din 10 straturi.

Prefata editiei: Numărul de studenţi dar şi de colegi din sfera științelor biomedicale care au studiat neuroanatomia prin mijlocirea acestui volum a fost în continuă creştere, iar astfel volumul şi-a dovedit utilitatea. Creşterea rapidă a volumului cunoştinţelor în domeniul neuroştiinţelor ne obligă să actualizam permanent informaţia. Numai în ultimii câţiva ani s-au făcut noi descoperiri care ne-au modificat felul în care privim structura şi funcţiile sistemului nervos. A fost prin urmare necesară actualizarea şi suplimentarea cunoştinţelor deja existente.

De la exterior spre interior, acestea sunt: 1.