Viziunea este baza fiziologică a educației
Nu este o părere general împărtăşită despre ceea ce tinerii ar trebui să înveţe, atât în relaţie cu virtuţile morale dar şi cu succesul în viaţă.
Nu este clar nici dacă educaţia ar trebui să fie mai degrabă preocupată cu dezvoltarea intelectului sau a caracterului.
Cadouri și sfaturi
Evenimentele contemporane au făcut problema şi mai dificilă şi nu este cert dacă educaţia ar trebui să fie în primul rând vocaţională, morală sau culturală. Vă lăsăm plăcerea de a descoperi autorul către sfârşitul articolului. Interesul pentru educaţie a fost dintotdeauna o preocupare majoră a societăţilor şi a elitelor lor.
În perioada modernă, începând cu revoluţia industrial, când accesul la şcoală s-a generalizat, învăţământul a devenit o prioritate pentru toate clasele sociale, fie şi doar din speranţa, justificată, că individul să se poate ridica deasupra condiţiei date de familia, locul şi circumstanţele în care s-a născut.
Ca să nu mai vorbim de cele sociale. Să ne găsim un loc şi o direcţie. În întreg continentul european, încă de la începutul secolului XIX, dar mai ales după mijlocul său, au apărut politici generale, naţionale de învăţământ cu programme şi pedagogii menite să se răspândească în toate colţurile societăţilor.
Nici România nu a fost mai prejos — personalităţi cum ar fi Spiru Haret, Onisifor Ghibu, Vladimir Ghidionescu, Emil Brândză, Ştefan Barsanescu, Dimitrie Gusti, contribuind enorm la promovarea atât a valorilor româneşti dar şi la integrarea celor universale în cultură noastră. În perioada contemporană, globalizată, super-tehnologizată şi foarte dinamică în ceea ce priveşte piaţa muncii, ţările care au reuşit să creeze schimbări majore şi benefice pentru învăţământ au avut câteva lucruri în comun în politicile lor educaţionale.
Astfel, este necesară: Crearea unei viziuni de ţară pentru educaţie şi învăţământ pe termen lung. De aceea, orice dezbatere publică trebuie să contribuie la conturarea acestei viziuni care, odată articulate, să reprezinte punctal de referinţă al direcţiei de dezvoltare şi perfecţionare a învăţământului pe termen mediu şi lung.
Analizele sistemelor performante sugerează că este nevoie cam de şase ani pentru a se vedea rezultate pozitive măsurabile.
Stabilirea de standarde ridicate şi deci, de aşteptări de la toţi elevii şi de la toate şcolile. Egalitatea de şanse pentru toţi copiii. Pe lângă nevoia de fonduri pentru şcolile şi liceele de la ţară sau din zone sărace, se poate stabili un sistem de aducere la oraş sau în şcolile mai căutate a învăţătorilor şi profesorilor, urmând un sistem de alocare prioritară pentru cei ce stau o perioada la ţară sau în şcolile defavorizate.
Pregătirea viitorilor profesori ar trebui să se facă în colaborare directă și verificabilă între universităţi şi şcoli, cu practică la şcoli — parte din cerinţele pentru acordarea diplomei. Alinierea curriculei pentru clasele şi necesitatea coerenţei în implementarea ei la nivel de clasă, cu asigurarea spijinului material. Acesta este un punct foarte vulnerabil al situaţiei comunicarea cu viziunea, căci documentele existente separă pedagogia de curriculă, aceasta din urmă devenind doar o înşiruire de conţinuturi.
Se viziunea este baza fiziologică a educației la catedră idea că cea mai importantă misiune a dascălului este transmiterea informaţiei, iar pedagogia şi metodica sunt doar nişte decoraţiuni viziunea este baza fiziologică a educației. Motivarea şi implicarea elevilor în întreg procesul şcolar excursii, ore după şcoală, sport organizat, activităţi artistice, etc.
Educația incluzivă și factorii incluziunii
La acest capitol s-au făcut progrese foarte bune în ultimii ani. Clarificarea responsabilităţilor şi folosirea lor pentru dezvoltare şi iniţiative. Cine scrie curricula, cine o verifică, de câte nivele de inspecţie este nevoie. Inspectorii au ca misiune principal sarcina de a verifica dacă ceea ce şcoala a evaluat este adevărat şi de a-i ajuta pe cei ce au nevoie să se îmbunătăţească prin recomandări specifice.
O educaţie românească pentru generaţiile viitoare
Tot aici, este necesară creş̦terea gradului de obiectivitate în evaluările elevilor și corelarea evaluărilor şcolilor şi liceelor cu evaluările de la testele naţionale. Şi aici s-au făcut progrese, însă descentralizarea devine ineficientă dacă nu este corelată cu flexibilitatea în alocarea fondurilor. Să ne punem de accord asupra trăsăturilor de character pe care ar trebui să le aibă un elev al societăţii româneşti contemporane şi, mai ales viitoare, într-o lume globalizată.
Cu ce poate contribui caracterul viitorului cetăţean român la bagajul umanităţii? Această nu este o vorba goală sau un doar sindrom al relativismului post-modern.
Dimpotrivă, punerea elevului în centru este în perfectă concordanţă cu ceea ce ce elitele societăţii româneşti, eminenţi pedagogi democraţi şi progresişti au avut în prim plan în ultimii de ani. Astfel G. Auto-eficacitatea este modul şi modelul prin care o persoană devine conştientă nu numai de ceea ce poate face dar şi CUM poate cunoaşte şi înţelege.
Felul în care o persoană îşi percepe auto-eficacitatea poate prezice dacă individul va începe o sarcină de lucru, cât timp va persista la realizarea ei, cât efort va investi în ea, dacă va da înapoi în caz de dificultăţi şi dacă o va duce la bun sfârşit. Rezultatele unor cercetări pe elevi din Banat şi Moldova 8 indică faptul că rezultatele studiilor din afara României se aplică şi în ţară noastră.
Odată făcută legătură dintre specificul românesc şi contextul extern trecut şi contemporan, pe fondul experienţelor noastre şi ale altora care au avut success, să vedem ce s-ar putea face pentru reabilitare după corectarea vederii pune dorinţele în practică.
În primul rând trebuie trecut dincolo de viziunea este baza fiziologică a educației simplist despre câţi olimpici produce şcoala sau la câte facultăţi primesc copiii admitere. Orice profesor din lume va fi de accord că este mult mai greu, şi deci mult mai de admirat, să aduci un copil de 5 la nota 7 sau 8 decât să îl ţii pe unul de 10 la Pe hârtie, la rezultat, al doilea elev are nota 10, în timp ce primul are doar opt.
Ce şcoală este mai bună? De asemenea, procentajul infim al olimpicilor din marea masă a elevilor şi a viitorilor cetăţeni ne obligă să nu considerăm acest aspect pozitiv de altfel ca fiind definitor pentru calitatea unei şcoli, că să nu mai zicem al unui întreg sistem.
Că să nu mai vorbim că un număr ridicat dintre olimpici pleacă din ţară.
Strategii de realizare a educaţiei incluzive la vîrsta timpurie
Deci, cum ştim că ai noştri copii merg la o şcoală bună? Ce este o şcoală bună? Răspunsul ar trebui dat de societatea românească.
Ce este Manifestul Educatiei
Ce fel de elev doreşte ea să fie produs de şcoală? Ce fel oameni dorim să avem în ţară? Ce fel de cunoştinţe şi ce fel de caracter vrem să dezvoltăm în copii? Acesta inspirat din formatul Bacalaureatului Internaţional dar adaptat la ceea ce este nevoie în România ar trebui să conţină o serie de trăsături de caracter care să fie integrate în programe, care să fie prezente în viaţă de zi cu zi a şcolii, care să fie discutate de către cadrele didactice la întâlnirile de pregătire profesionale.
Astfel elevii ar trebui să devină: Persoane ce gândesc Capabili să comunice Posesorii unor principii cum ar fi onestitate, demnitate şi responsabilitate Persoane cu o viziune echilibrată a realităţii care să-i ajute să poate lua decizii logice şi etice Deschişi la minte — cu o toleranţă şi înţelegere a altor culturi Oameni ce reuşesc să combine armonios dezvoltarea intelectului cu dezvoltarea fizică şi psihică Capabili să-şi evalueze părţile pozitive, limitele şi experienţele astfel încât să-şi poată urma propria dezvoltare Persoane capabile de compasiune, de empatie şi respect pentru situaţiile şi sentimentele altora Dacă o şcoală îşi propune astfel de ţeluri şi are măsuri specifice de dezvoltare, evaluare şi îmbunătăţire, atunci viziune minus 0 5 cum se restabilește şcoală este o şcoală bună.
Dacă aceste trăsături ar deveni prioritare, şansa de a nu repeta greşelile din trecut despre care Mihai Eminescu ne atenţiona, ar creşte: Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol.
Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. Nu, au fost foarte mulţi educatori de marcă în istoria pedagogiei româneşti care au contribuit la schimbări reale; am menţionat pe câţiva dintre ei mai devreme.
Nu trebuie ignorat nici faptul că, în ciuda multor critici, multe aspecte ale sistemului de învăţământ socialist, nu în ultimul rând cultură generală şi, de asemenea, multe dintre schimbările din ultimii 25 de ani au fost pozitive.
- Hipermetropia apare dacă
- Dezvoltarea organului de vedere în filogeneză
- Conceptul incluziunii iși are originile in Declarația Universală a Drepturilor Omului ONU,care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale in demnitate şi drepturi.
- Ştiinţele educaţiei.
- O educaţie românească pentru generaţiile viitoare | Contributors
- Pershina Elena Evgenievna Kolomna, scop : să arate relevanța înțelegerii problemelor educației și educației, să analizeze starea crizei din sistemul de învățământ modern, modalitățile de ieșire a acesteia și necesitatea de a schimba conținutul, metodele și sensul educației și educației.
- Повторяй за мной, - усмехнулась Кэти, медленно двигаясь вперед и .
- Да, - ответила октопаучиха.
Le-au lipsit însă coerența, flexibilitatea şi viziunea pe termen lung. Toate acestea ar trebui discutate în dezbaterile publice, iar acelea dintre ele care se potrivesc cu noua viziune de ţară, să fie păstrate. Astfel, am dori să sugerăm câteva direcţii pentru eventuale dezbateri, direcţii ce ar putea conduce către o schimbare de paradigmă şi, implicit,gg către o apropiere a celor cu energie şi bine intenţionaţi din societatea românească către un scop Am 5 viziuni de a educa românii de astăzi pentru societatea românească de mâine: De la o supra-specializare timpurie să se treacă la o cultură generală mai largă până în clasa a X-a şi la un sistem liceal mai flexibil printre altele, vezi schimbările din Polonia începute în şi care au dat rezultate după doar câţiva ani.
Deciziile la nivelul şcolilor, inspectoratelor sau ministerului să se facă pe baza de date, de analize a rezultatelor pornind de la nivelul copilului atunci când intră în unitatea de învăţământ respectivă.
