Cum să știu dacă viziunea coboară


Relația mea cu sânii a fost una oarecum sinuoasă. Că pot să electrizeze, pot deschide uși, pot Vederea este restaurată de un laser minți, pot crea dependență. Aveam 11 ani și eram cea mai mică din clasă. Mereu am fost cea mai mică — în clasele primare, la gimnaziu, la liceu, în facultate.

În fața mea stătea Andrei: prințul cuceritor, craiul, zeul. Un bilețel de la el, mai valoros decât cel mai prețios inel de logodnă. De sub sprâncenele fine mă sfredeleau ochii verzi ca măslinele, murdăriți cu mici pete de căprui presărate în jurul pupilei.

Nasul îi era cârn, ștrengăresc, iar zâmbetul perfect, străjuit mereu de două gropițe cuceritoare. Bineînțeles că putea să ia o pensulă, era Andrei. Ți se văd țâțele! Atunci am înțeles că aveam. Observasem încă din vacanța de vară cum încep, din pieptul de copil, să mi se desprindă timid două pernuțe. Nu aflasem de ciclu și credeam că femeile au sânii mari pentru că au copii.

Așa că am tratat cu indiferență felul, discret modificat, în care mi se așezau acum bluzele. Andrei însă îi văzuse. Ştiam ce presupune de la Ruxandra, căreia îi venise cu o lună înainte.

Statuile: la ei se coboară, la noi se ridică

Ştiam doar că e normal să ne curgă sânge o dată pe lună și asta era dovada că deveniserăm domnișoare. Mai aveam. Ai mei erau două mandarine ferm conturate, iar ai mamei… două nuci de cocos cuibărite în cupa generoasă a sutienului. A zâmbit amuzată, dar cu o discretă sticlire de mândrie în ochi. Îmbobocesc și continuă să crească. Atât de încet încât nici nu simțim. Fiecare femeie este unică. Când, însă? Mai crescuseră, e drept.

La 13 ani schimbasem maieurile pe bustiere pentru că alergările de la orele de sport deveniseră insuportabil de dureroase. De sutien nici nu putea fi vorba. Câteodată purtam pe furiș, în loc de bustieră, acel unic sutien din garderobă. Dădea mai bine. Am început să mă feresc de el ca dracul de tămâie. Dureros de grosolan. Speculau cu rigurozitate fiecare adiere fortuită a unei brize de curent ca să ne săgeteze cu aluzii despre sfârcurile rebele care ne străpungeau tricourile.

Eu una îmi doream să știu formula magică după care se trezeau și să descopăr antidotul: licoarea de îmblânzit sfârcuri. Îmi doream o platoșă. O platoșă, asta îmi doream! Nu eram singura. Cristina, colega mea de bancă, avea aceeași problemă. Am început să purtăm numai negru, chiar dacă afară erau 40 de grade. Am decis, în consiliul consultativ din vestiar, că prin sutien sânii nu se mai văd chiar așa. Că sfârcurile, cu tot cu viața lor proprie și încăpățânarea de catâr, pot fi reduse la tăcere dacă sutienul este suficient de rigid.

Așa am ajuns în Obor la raionul Lenjerie Femei.

Vânzările spectaculoase sunt cu siguranță un barometru al popularității doamnei Obama, iar conținutul este și el demn de luat în seamă.

Era buretos, cu cupele modelate din sârmă. Găsisem o platoșă. De unde cu nici doi ani în urmă îi așteptam febril să crească, acum îi voiam invizibili. Nu de alta, dar grație înțelepciunii părintești, unele dintre noi tot mai credeam că sânii cresc pentru că sunt pipăiți de băieți.

Că fetele cu sânii mari sunt niște stricate: trebuie cum să știu dacă viziunea coboară se fi lăsat mângâiate de un regiment întreg dacă au nevoie de sutien. Auzi, test de sarcină!

cum să știu dacă viziunea coboară Recuperarea vederii Bragg

De parcă se gândea cineva la sex la vârsta aia. Noi eram încătușate de puritanismul cu care mamele noastre au avut grijă să ne anestezieze instinctul sexual. Era un început de noiembrie. Apăsat, cu limbă, cum citisem în cărți sau în reviste de cancan.

„Când ei se coboară, noi ne înălțăm”. Trei lecții pe care le-am învățat de la Michelle Obama

Nu știam ce să fac. Stăteam inertă și încercam să nu mă înec cu salivă în timp ce mâinile lui mă scormoneau lacom. Îi freca de parcă erau două cremene cu care încerca să aprindă focul. Noroc că eram blindată în pulovere și nu simțeam mare lucru. Şi când zic nu simțeam, mă refer desigur la durere. Dacă sunt curvă. Dacă îl iubesc. Dacă mă iubește.

Cum altfel am fi putut să ne sărutăm?

cum să știu dacă viziunea coboară

O să ne căsătorim? Când am ajuns acasă mă evita. Mototolită și aruncată la coș de cel cu care mă sărutasem prima oară. Eram o curvă, nu mai încăpea îndoială.

  • „Când ei se coboară, noi ne înălțăm”. Trei lecții pe care le-am învățat de la Michelle Obama
  • 5. Despre sani. Lactatia e stimulata prin alaptare. Colostrul – mama lapte

Şi sânii erau de vină! Dar ceva, cumva nu a mai fost la fel. Ceva ce se întâmplase între timp mușcase hulpav din puterea lor de a reacționa erogen.

miopia este ereditară

Niciodată nu a oftat. Dacă exista o forță care să pună cancerul pe jar, asta era mama. Se urca sprințară în autobuz luând drumul spitalului unde făcea radioterapia. Numai ea știe, draga de ea.

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

Mama era o stâncă. Eu mă luptam să nu mă gândesc dacă asta mă va paște și pe mine. Mama era invincibilă. Dar eu? Mi se bloca mintea, incapabilă să proceseze un asemenea scenariu.

Încă mi cum să știu dacă viziunea coboară blochează. Era la modă femeia scândură, iar eu aveam forme, deci eram obeză.

Carmen de la Salciua - Dansez prin ploi [oficial video] 2018

Devenisem scheletică. Era minunat, atâta doar că însemnele feminității, pe care până atunci mă străduisem atât de mult să le camuflez, acum nu mai erau.

cum să știu dacă viziunea coboară masaj și vedere cervicală

Nu a fost cazul. Testam consecvent, pe furiș, leacuri băbești din Formula As: ceai de zmeură, semințe de mărar măcinate, soluție din extract de mure. Îmi imaginam uneori cum totul e doar un vis urât. În definitiv eram slabă; poate tricourile nu se mai unduiau apetisant peste piept, dar blugii peste fund îmi veneau fabulos. Dar momentul nu putea fi amânat prea mult. Speram doar să se întâmple în acele două săptămâni pe lună dinainte de ciclu, când mi se umflau suficient cât să creeze o oarecare impresie de abundență.

Susține jurnalismul DoR

Nici măcar cu un fulg. Doar fascinat, curios și… lacom. El pur și simplu se bucura că vede niște sâni. Că pune mâna și gura. Restul erau detalii.

organ al anatomiei vederii

Respingerea urma aproape instantaneu. Respingerea oricărei atingeri, a oricărei mângâieri.

Viziunea mântuirii celor morți

Mama trecuse infernul celor cinci ani de grație în care boala ar fi putut recidiva. Cancerul rămăsese doar un vis urât. Le purta mai des chiar dacă puteau să se strice. Dar eu tot pendulam între curiozitate și teamă. Şi așa, între curiozitate și teamă, am continuat în facultate să le descopăr forța de atracție. Discuțiile de vestiar începuseră să orbiteze în jurul sexului.

Schimbam între noi notițe despre anticoncepționale și efectele lor secundare — care te îngrășau, care îți măreau numai sânii.

Eu, care mă aflam în categoria de mijloc, unde succesul depindea mai degrabă de gustul privitorului, am testat cu moderație această teorie. În schimb, purtam ochelari. Treptat am început să recâștig kilogramele pierdute.

Unul câte unul. An după an.