Subiectul vederii la animale


Sunteți pe pagina 1din 11 Căutați în document Lumea văzută prin ochii animalelor Structura şi funcţiile aparatului vizual Aparatul vizual, cel mai important organ de simţ, informează sistemul nervos central asupra tuturor modificărilor care au loc în mediul înconjurător.

Vedere binoculară

Funcţionează pe principiul sistemul cibernetic, adică are în exterior globul ocular subiectul vederii la animale şi "aparat de luat vederi", apoi căi de transmisie a mesajului şi centri corticali de interpretare a imaginii. Globul ocular este în general de formă sferică şi are o structură formată din trei membrane: - Membrana externă, numită sclerotica, de culoare albă sidefie, fibroasă şi rezistentă, inextensibilă la adult, dar uşor extensibilă în prima copilărie, este numită şi scoica sclerală, deoarece menţine forma globului ocular şi a fost asemuită cu sistemul osos din alte părţi ale organismului.

Este formată din fibre conjunctive-elastice, împletite în patru straturi, în sistem de reţea de balon, care îi dă rezistenţa şi starea opacă, netransparentă. Aceste fibre iau naştere prin secretarea de substanţe colagene şi mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite.

subiectul vederii la animale viziune termică

Dacă genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substanţe, apar fibre cu rezistenţă redusă, care prin presiunea conţi- nutului globului ocular se alungesc sau îşi modifică forma, putând să ducă la tulburări de refracţie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul.

Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare. Această zonă este numită corneea transparentă, prin care pătrunde lumina, excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuită cu geamul unei încăperi. Corneea are principalul rol optic de a permite pătrunderea radiaţiilor luminoase şi, prin puterea ei de refracţie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retină.

Uveea anterioară cuprinde la rândul ei două elemente: corpul ciliar şi irisul.

subiectul vederii la animale refacerea vederii pentru pisici

Corpul ciliar este format de muşchii subiectul vederii la animale şi procesele ciliare. Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având legături foarte fine cu lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă funcţie optică oculară şi anume punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice distanţă.

Anatomie. subiect. organ al vederii

Aceasta este funcţia de acomodaţie vizuală, necesară unei vederi clare în privirea de la orice distanţă dorim. Muşchii acţionează prin contracţie sau relaxare asupra cristalinului.

subiectul vederii la animale

Procesele ciliare, bogat vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară menţinerii presiunii normale intraoculare, precum şi nutriţiei formaţiunilor care nu au vase, cum sunt corneea şi cristalinul. Irisul, membrana diafragmatică situată vertical în faţa cristalinului este colorată diferit de la subiect la subiect, de la rasă la rasă. Central, irisul are un orificiu numit pupilă.

Femeile și bărbații au o percepție a culorilor diferită

Pupila îşi poate micşora sau mări diametrul în raport cu lumina din mediul exterior, având în mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumină ce pătrunde în interiorul ochiului până la retină. Coroida conţine şi un pigment, care realizează aşa numita cameră obscură a ochiului. La acest nivel se face transformarea radiaţiei luminoase în energie electrică, care transmite mesajul vizual la scoarţa cerebrală.

Conurile şi bastonaşele sunt neuronii cei mai importanţi, care conţin substanţele fotosensibile şi anume iodopsina şi rodopsina, substanţe care au în compoziţia lor ca element probleme de vedere și creier vitamina A.

VEDEREA ANIMALELOR

Conurile sunt aşezate în centrul fundului de ochi în zona numită macula optică pata optică. Există în general până la aproximativ de celule, care se ocupă cu perceperea formei elementelor fixate simţul formelor şi cu distingerea luminii monocromatice, deci a culorilor simţul cromatic.

Formarea imaginii[ modificare modificare sursă ] În cazul ochiului emetrop vederea normalăimaginea se formează pe retină. Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.

Bastonaşele sunt cu aproximaţie în număr de peste elemente şi au proprietatea de a sesiza intensităţi de lumină din ce în ce mai reduse, adică permit orientarea în lumina redusă, în întuneric simţul luminos. Excitantul specific al acestor celule neuroni este radiaţia electromagnetică, adică lumina compusă albă, formată din particule foarte fine numite fotoni sau cuante de lumină.

subiectul vederii la animale

Cuantele de lumină pătrund în ochi prin mediile transparente şi refringente, cum sunt corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. Ajunse la conuri şi bastonaşe, determină un microbombardament, deoarece au masă şi viteză, rupând molecula de substanţă fotosensibilă iodopsina şi rodopsina.

Are loc o transformare fotofizicochimică, ce se face prin rezonanţă paramagnetică şi electronii sunt aruncaţi pe orbite externe, determinând o diferenţă de potenţial.

Culori mai bogate, o vedere nocturnă mai bună, contrast îmbunătățit - pentru o utilizare mai bună a întregului nostru potențial vizual. Fie că vorbim despre percepția culorilor, vederea 3D sau vederea nocturnă: toate diferă de la o persoană la alta. De ce diferă performanța vizuală atât de mult de la o persoană la alta - și cum ne putem îmbunătăți vederea și asigura că beneficiem de întregul nostru potențial vizual? Cu condiția ca ochii lor să fie sănătoși, persoanele tinere cu miopie sau hipermetropie se bucură de o calitate vizuală aproape identică dacă ochelarii lor au fost corect ajustați.

Această diferenţă de potenţial se transmite prin ceilalţi neuroni celule bipolare şi ganglionareprin nervii optici şi căile optice până la scoarţa cerebrală, unde se formează imaginea prin mecanism psihic. Această proprietate piezoelectronică a neuronilor retinieni dă posibilitatea transformării luminii în energie electrică, care duce mesajul vizual la scoarţa cerebrală. Deci imaginea vizuală, aşa cum înfăţişează tot ce fixăm din mediul extern, este completă şi se formează intr-o etapă optică mediile transparente şi refringenteuna fiziologică mecanismele petrecute în neuronii retinieni şi o etapă psihică interpretarea mesajului în scoarţa cerebrală.

Cum se adapteaza ochii la intuneric?

Componenta optică oculară, formată din corneea transparentă, situată în polul anterior al globului ocular şi refringentă cu o putere de 40 de dioptrii, poate să dirijeze razele luminoase sosite la ea. Umoarea apoasă care este numai transparentă, se află în spatele corneei, în aşa numita cameră anterioară a ochiului, care din punct de vedere optic nu are decât să conducă razele luminoase. Al treilea element şi foarte important este lentila cristaliană convexă, transparentă, şi refringentă de 20 de dioptrii.

Această lentilă este legată prin fibre foarte fine zonula Zinn de muşchii ciliari.

De ce văd oamenii diferit?

Cristalinul subiectul vederii la animale situat în spatele irisului şi are posibilitatea prin contracţia reflexă a muşchiului ciliar fie să-şi crească refrigenţa se bombează permiţând vederea de aproape, fie să-şi scadă refringenţa se turteştepermiţând vederea la distanţă.

Această proprietate este acomodaţia vizuală, care ne permite să vedem clar de la orice distanţă privim. În spatele cristalinului şi deci în restul conţinutului ocular se află corpul vitros sau umoarea sticloasă element transparent, graţie unui edificiu chimic colagenic cu o structură foarte fină, lipsită de orice alt element structural şi mai ales de vase.

test viziune pc institut oftalmologic

Rolul corpului vitros este de a permite razelor să ajungă la neuronii retinieni. Anexele globului ocular. Ca să funcţioneze în condiţii bune, globul ocular sau aparatul de luat vederi are aparate ajutătoare sau anexele.

  1. Corectarea personalității la copiii cu deficiențe de vedere Anatomie adm 1.
  2. Vedere binoculară - Wikipedia

Orbita este o cavitate de formă piramidală, patruunghiulară, cu vârful îndreptat posterior şi uşor oblic din afară înăuntru. La vârf se află gaura optică, pe unde pătrunde nervul optic în craniu şi trece în creier prin căile optice.

subiectul vederii la animale cum sau cum îți poți îmbunătăți vederea

Baza acestei piramide se află anterior la nivelul feţei, de o parte şi de alta a liniei mediane a craniului. Pe baza orbitei este aşezat globul ocular, iar în rest orbita conţine cei 6 muşchi extrinseci care determină mişcările ochiului, vase, nervi şi ţesut adipos grăsos. A doua anexă importantă sunt cele două pleoape formaţiuni cutaneo-musculo-membranoase, care protejează globul ocular împotriva agresiunilor praf, fum, corpi străini etc.

Aparatul lacrimal este anexa necesară lubrefierii corneei şi conjunctivei prin secreţia lacrimilor, care participă şi la unele schimburi nutritive şi la oxigenarea polului anterior al ochiului. Lacrimile conţin şi o substanţă numită lizozim, care este un bacteriostatic ce menţine echilibrul bacteriologic la polul anterior al ochiului.

Este o membrană bogat vascularizată şi inervată, care protejează globul ocular contra oricărui corp străin, praf, fum etc. Muşchii extrinseci ai ochiului sunt 4 drepţi superior, inferior şi externi şi 2 muşchi oblici, care toţi participă la mişcările ochilor. Ochiul astfel organizat, transmite prin nervul optic mesajul de la retină prin căile optice, subiectul vederii la animale se încrucişează parţial în chiasma optică şi trec în bandeletele optice, corpii geniculaţi extern, apoi în radiaţiile optice, care se termină în scoarţa cerebrală în scizura calcarină în zonele 17, 18, 19 Brodmann.