Viziunea redusă distinge numai, De ce există pete înaintea ochilor mei?
Ceea ce este propriu acestor vremuri este dezmembrarea, incertitudinea, fiindcă nimic nu se află înfipt într-un sol sigur şi într-o convingere fermă în sine, trăim de azi pînă mîine, fiindcă ziua de poimîine este incertă.
Observăm cum pe pîrtiile noastre totul este primejdios şi alunecos, iar viziunea redusă distinge numai care ne susţine, s-a subţiat foarte mult.
Aş spune că secolul în care trăim este asemenea sec.
XIX-lea, animalic, subteran, urît, realist, adică mai bădăran. Astăzi apar pe piaţă cu conştiinţa liniştită şi lipsită de orice jenă oameni mediocri, nereuşiţi, recomandîndu-se singuri ca drept oameni de seamă, reformatori. Cu toate că trăim în vremuri complicate, dezbinate, bolnave, ciudate, observăm cum omul a devenit un animal de pradă, pe cînd civilizaţia la rîndul său fiind un triumf asupra acestei firi de animal.
În ceea ce priveşte viciile acestuia aş menţiona îndeosebi surmenajul, curiozitatea şi compasiunea. Ce avrut să ne transmită Schopenhauer, că omul de azi este imprevizibil, că are pe limba sa numai gusturile sale proprii? Pe lîngă aceste idei expuse, observăm că cu toţii suntem încercuiţi de singurătate, cu toţii trăim într-o societate plină de oameni grosolani, mai ales societatea bogaţilor, a trîndarilor, unde toţi se vîneză reciproc, dragostea sexuală devenind un sport, în cadrul căreia căsătoria reprezintă o piedică, lumea se distrează cum poate şi cum vrea, trăind de dragul vedere la elefanți, apreciindu-se mai mult avantajele fizice şi nimic altceva.
Faptul că ne punem viaţa pe masa de joc, este urmarea unei voinţe care se revarsă, pentru că fiecare mare primejdie aduce la suprafaţă curiozitatea noastră cu privire la proporţiile forţei şi cele ale curajului nostru.
Totuşi consider că pentru a ieşi din haosul ce se petrece în lume, este nevoie de o condiţie: să existe posibilitatea de a alege, între a te distruge şi a te impune.
Viziunea dionisiacă despre lume by Oleg Postolachi - Issuu
La etapa actuală, omul animal de pradă trăieşte de-a lungul timpului în mijlocul leneşilor debili, lipsiţi de speranţă, în mijlocul unor oameni aparent activi, în fiecare zi ne confruntăm cu fapturi înfricoşsate, a căror viaţă e atît de scurtă.
Ceea ce doresc aceste făpturi este ca să supravieţuiască cu orice preţ.
Însă, să viziunea redusă distinge numai uităm că dincolo de aburul şi gunoiul subsolurilor umane, există o umanitate mai înaltă, mai luminoşi, a cărei dimensiuni va fi una foarte redusă tot ceea ce se distinge este prin esenţa sa un lucru rar noi aparţinem acestei umanităţi nu fiindcă sîntem deştepţi, mai eroici decît cei de jos, dar fiindcă sîntem reci, pentru că suportăm singurătatea, o preferăm, o cultivăm ca privilegiu, ca o condiţie a existenţei.
Da, aşa este! Suntem nişte întîrziaţi, nişte epigoni.
Totuşi pînă la urmă, ceea ce aveam de spus e că suntem descinşi din generaţii puternice şi care ca nişte maniaci erudiţi şi gropari ai celor generaţii continuăm să trăim o viaţă de mizerie. În final vreau să menţionez ceea ce ne spune şi Nietzsche :trăim în perioada atomului, a haosului atomic! Acum aproape totul în lume este determinat de forţele cele mai grosolane şi mai ticăloase, de egoismul celor ce cîştigă!
