Spoturi de viziune pe text

Tweet Spoturile În spotul radio şi spotul TV traducem ideea de campanie în limbaj audio-vizual. În loc de headline, paragrafe şi un vizual, vom avea planuri, secvenţe, personaje, muzică, efecte speciale şi voci.

Ceea ce înseamnă că trebuie să-ţi resetezi creierul şi să încarci alt sistem de operare. Un videoclip muzical poate fi încropit din art direction, scenografie, costume şi montaj, dar un spot publicitar, mai greu.

Spotul Radio Este o modalitate ieftină de a face mesajul de adver­tising să ajungă la clienţi. Există două tipuri mari de spoturi radio: DJ endors­ment anunţuri, mulţumiri sponsorilor, recomandări etc. Acestea din urmă pot fi produse de către un studio inde­pendent, la cererea agenţiei de publicitate spoturi de viziune pe text a spoturi de viziune pe text, sau chiar de către postul respectiv, aşa cum este din ce în ce mai mult cazul, în ultima vreme.

Cum scrii un spot radio? În primul rând, trebuie să ai în vedere că ai la dispoziţie cel mult 30 de secunde, pre­ferabil Nu trebuie să te laşi furat de verva drama­tizării şi să înghesui mesajul în câteva secunde, la final. În general, ritmul de referinţă al vorbirii este de două cuvinte pe secundă, deci într-un spot de 30 de secunde ar încăpea aproximativ 60 de cuvinte, dar trebuie să ţii cont de pauzele dramatice, de durata efectelor sonore şi aşa mai departe.

De aceea este bine să citeşti cu voce tare spotul şi să cronometrezi, simulând efectele sonore şi pa­uzele pentru muzică sau ambianţă zgomotul de fond al locaţiei unde se petrece acţiunea spotului. Caută un loc mai retras, ca să nu te faci de râs! Ce este mai important este să nu scrii o scenetă, sau o poezie, ci o reclamă. Din multe puncte de vedere, spotul radio seamănă mai mult cu reclama tipărită, decât cu spotul TV. Doar spotu­rile scenetă, cu dialoguri între personaje, un fel de teatru radiofonic, sunt asemănătoare spoturilor TV.

Restul, indi­ferent că este vorba de DJ endorsement sau de spoturi pro­duse în studio, sunt receptate de către consumator într-un mod foarte asemănător celui în care acesta receptează o reclamă într-un ziar sau într-o revistă, pentru că este vorba de o înşiruire de cuvinte, nu de imagini.

[HOW TO] "Dă-mi banii tăi. Metodă de copywriting". Creația - Partea a II-a

În rest, tot ce ai citit depre reclama scrisă se aplică perfect şi în cazul spotului radio. Cu antrenor de viziune astigmatism singură diferenţă: în cazul unui ad de presă, cititorul se poate întoarce, în caz că i-a scăpat ceva, pe când în cazul spotului radio acest lucru este imposibil.

Mai mult decât atât, cititorul care era gata să dea pagina, când atenţia i-a fost atrasă de un cuvânt sau o imagine şi se întoarce să citească reclama, poate căuta cu această ocazie şi să identifice advertiserul. În spotul radio, pentru că ascultătorul nu poate face asta, ideal ar fi să comunici identitatea mărcii de trei ori: la începutul, la mijlocul şi la finalul spotului, sau cel puţin de două ori, şi neapărat la final.

Acesta este secretul spoturilor radio reuşite: redundanţa spoturi de viziune pe text bună redundanţa este bună. Durata redusă şi numărul corespunzător redus de cuvinte ale spotului radio nu trebuie să te descurajeze, pentru că există o compensaţie: poţi transmite volume de informaţie şi sensuri, prin intonaţie şi joc actoricesc.

Ceea ce într-o reclamă scrisă ar necesita o propoziţie sau chiar o frază, într-un spot spoturi de viziune pe text este transmis de un oftat sau un chicotit. De aceea trebuie să alegi cu mare grijă vocile actorii şi să mergi la studio, pentru a regiza spo­tul. Oricum, fie că poţi fi prezent la înregistrare sau nu, atunci când scrii spotul, trebuie să indici în paranteză jocul, emoţia, plus orice nuanţă care poate influenţa me­sajul.

Iată un exemplu de spot radio: Da, şi anunţurile din galeriile comerciale se încadrea­ză în practică tot în categoria spoturi radio.

1. Miopia ca o consecință a
2. Echipa ta.
3. VIDEO: Ursus copiaza o reclama Mercedes - AutoMarket
4. [HOW TO] "Dă-mi banii tăi. Metodă de copywriting". Creația - Partea a II-a
5. Cele mai bune spoturi radio romanesti din ultimii 10 ani ()
6. Începutul conținutului Regulile Booking.
7. Словом, через неделю Симона звала ее мамой, а я - Николь.

Ce mai poţi observa oarecum neobişnuit la acest spot? De ce începe cu un fluierat? Ca şi în cazul reclamei scrise, cu atât mai mult în vacarmul dintr-o galerie comercială, este nevoie de un grabber, ceva care să capteze atenţia consumatorului. În cazul reclamei scrise, această funcţie este îndeplinită de headline sau de vizual. În spotul radio, cele mai eficiente sunt efectele sonore sau intonaţiile neobişnuite, dar exis­tă multe alte feluri în care poţi atrage atenţia.

În rest, momeşte ascultătorul cu o propoziţie scurtă, creează mediul de cumpărare, confirmă relevanţa dramatizării a fluieratuluiîi cere consumato­rului să facă ceva, exact aşa cum ai învăţat.

Fiind difuzat într-o galerie comercială, în care se găseşte şi magazinul cu pricina, nu a fost nevoie de adresă, însă, în cazul unui spot difuzat pe post de radio obişnuit, trebuie să existe informaţii de contact, înainte de tag line sau slogan, la finalul spotului.

Un număr de telefon uşor de memorat poate fi comuni­cat şi el, într-un spot radio, pentru că nu este nevoie să fie notat gensau Dacă adresa fizică este relevantă, nu uita să adaugi, după stradă şi număr, un punct de reper lângă Scoala de fete.

Trebuie să-i cumperi un cadou. N-ai nicio idee Adică, mă iubeşte şi vrea să facem copii, să ne căsătorim! E ne-mai-po-me-nit! Am sunat-o pe mama şi i-am spus, a şi vorbit cu mama lui, care nu ştia nimic Dar îi dai ei.

Mai bine i-ai da Gift Cardul X Bank, adică plăcerea de a merge la cumpărături cu tine Cu Gift Cardul X Bank nu dai greş.

Vino repede la X Bank!

Account Options

FVO pisicoasă : Mă mai iubeşti? MVO calm : Veşnica poveste. Când m-a văzut el pe mine pur­tând trening? Ştie că la aerobic am costum Nuuu, îţi spun eu! Crede că sunt grasă, că trebuie să fac mai multă mişcare Dar agenţiile pot solicita o mu­zică originală, compusă de un muzician.

În realizarea unui script radio sunt necesare şi cunoştinţe muzicale. Un copywriter tre­buie să ştie şi să ştie să explice ce fel de muzică doreşte pentru scenariul lui rock anii 70, house, film de groază, sitcom etciar acest lucru trebuie precizat în script.

SFX Acestea sunt în general sunete care exprimă anumite acţiuni gen: scârţâit de uşă, zgomot de paşi, ambianţă zgomot nervozitate datorată vederii stradă, sunet de telefon etc. Există în stu­diouri bănci de sunete, din care creativii îşi aleg sunetul care li se pare cel mai aproape de scenariul pe care l-au realizat. Dar ei pot solicita studiourilor să creeze sunete noi sound design.

În realizarea scenariului, un copywri­ter trebuie să ţină seama că anumite sunete pe radio nu au nici o semnificaţie sau nu ar putea fi înţelese decât prin asociere cu o imagine. Din această cauză, în alegerea efectelor sonore, copywriterul trebuie să aibă mare grijă ca ele să fie interpretate corect, iar atunci când semnificaţia lor nu este clară, ele trebuie să însoţească acţiuni care să fie ver­balizate descrise sau anunţate cumva.

Spre deosebire de exprimarea în limbajul comun, fie el scris sau vorbit, discursul audio-vizual este o scriere în metalimbaj. Realizatorii de film şi de reclame TV sunt perfect conştienţi de logica fiecărei componente a limbajului cinematografic unghiurile de filmare, mişcările de cameră, luminile, sunetul etc. Iată încă o dovadă că te pregăteşti de multă vreme pentru meseria de copywriter, chiar fără să ştii!

Spoturi de viziune pe text nu înseamnă că ei ar fi putut regiza spoturile cu pricina. Când citeşti, imaginaţia umple aceste spaţii cu reprezentări vagi, multiple şi interşanjabile. Regizorul, pe de altă parte, trebuie să umple secundele respective cu un singur set de imagini şi sunete concrete, definitive.

Este mai mult decât dificil, este o artă, adică nu oricine o poate face. Regizorul este la fel de important pentru un spot publicitar ca şi copywriterul. Ca şi reclama scrisă, un spot începe întotdeauna de la concept sau idee. Apoi începi să gândeşti mai degrabă în întâmplări-cu-morală, decât în întorsături de frază şi imagini cheie, ca în cazul ad-ului de presă.

Să-ţi explic.

Citeşte şi...

Copywriterul scrie scena, regizorul o de-scrie şi o realizează, adică ia sensul din cuvintele scrise de copywriter şi îl re-construieşte din planuri şi secvenţe filmate. Copaci înfloriţi. Cut to: 2. O pasăre îşi ia zborul dintr-un copac Pan to follow.

Dolly down. Aşa vorbesc regizorii, cifrat :P. Începi cu un storyline, adică povestea scrisă, pe baza căreia un desenator realizează un storyboard. Materialul care se prezintă clientului atunci când acesta doreşte să realizeze o campanie TV este storyboard-ul — o ilustrare a spotului ce urmează a fi realizat, ce cuprinde o decupare pe cadre a scenariului.

Tu decizi ce moment surprinde fiecare cadru desenat. În dreptul desenului scrii, după aceea, ce se întâmplă în cadrul respectiv şi ce se aude. În general, storyboard-ul înseamnă ilustrarea gen bandă desenată a poveştii din spot. Dar în multe cazuri în Europa mai ales un storyboard se apropie foarte mult de un decupaj regizoral indică unghiuri de filmare, încadraturi, mişcări de cameră etc.

Penny Market lanseaza campania de brand de angajator. Echipa ta. Pasiunea ta. Magazinul tau

Storyboard-ul alb-negru are avantajul că stimulează imaginaţia clientului să umple cadrul cu detaliile care lipsesc, în timp ce storyboard-ul colorat impresionează clientul prin volumul mai mare de muncă şi îi dă mai multă încredere în abilitatea agenţiei de a controla detaliile este o iluzie, bineînţeles.

Ar putea părea evident că storyboard-urile color sunt cele mai bune, dar experienţa m-a învăţat să fiu precaut. Trebuie să-ţi cunoşti bine clientul, înainte de a lua această decizie. Am prezentat odată unui client un spot şi nu i-a plăcut măsuţa de spoturi de viziune pe text dintr-un cadru! I-am explicat că o să facem casting de măsuţe pentru el, că o să poată alege din zeci de modele, dar degeaba. Am suspendat întâlnirea, am sunat în agenţie, am instruit desenatorul, cadrul a fost redesenat, printat, şoferul a făcut o oră prin aglomeraţia din Bucureşti ca să-l aducă, l-am prezentat clientului, care s-a declarat mulţumit şi am reluat discuţiile.

Nu era mai bine dacă veneam cu un storyboard alb-negru, cu detalii abia schiţate? După aprobarea storyboard-ului de către client, se ia legătura cu o casă de producţie. Urmează aşa-numitul PPM Pre Production Metting în care se stabilesc toate detaliile legate de execuţia spotului alegerea actorilor, viziunea regizorului asupra spotului, locaţia, decorul, costumele etc.

Pe baza storyboard-ului regizorul îşi va realiza propriul lui decupaj, pe care îl va discuta împreună cu agenţia. Există însă storyboard-uri atât de bine făcute, încât regizorul nu numai că nu schimbă decupajul, adică împărţirea pe cadre aşa cum a văzut-o echipa de creaţie, dar actorii se aleg astfel încât să semene cu personajele desenate! Limbajul cinematografic. Scopul acestor rânduri nu este să facă din tine regizor sau critic de film. Am stat mult să mă gândesc chiar dacă are rost să le scriu, mai ales că, în afară de faptul că m-am jucat de-a regizorul în vreo două videoclipuri obscure şi câteva spoturi low budget, nu am decât experienţa de a fi asistat la producţii adevărate.

Nu pot spune nici că aş avea o cultură vastă în domeniu. M-am gândit, totuşi, că are rost să te ajut să înţelegi cât de complex şi de precis este acest limbaj cinematografic.

De ce? Pentru că este treaba ta să te asiguri că mesajul pe care îl transmite spotul filmat este acelaşi cu mesajul ce reise din spotul scris.

Cu alte cuvinte, trebuie să te asiguri că regizorul ştie ce face şi, mai ales, că nu are o agendă proprie nu vrea să filmeze un spot de portofoliu, fără legătură cu personalitatea mărcii şi mesajul de advertising.

Comentarii (16)

Roagă-l să-ţi motiveze decupajul, să-ţi explice care este efectul urmărit şi cum intenţionează să-l obţină! În cazul în care constaţi că este implicat, are o viziune clară şi nu filmează la întâmplare, rămâne doar să asişti cuminte şi să ajuţi cu idei, preferabil când eşti întrebat. Cel mai mare ajutor îl poţi da în lucrul cu actorii şi aranjarea cadrului, şi mai puţin în deciziile legate de lumină, obiective, mişcări de cameră şi aşa mai departe.

Vom trece deci în revistă, pe scurt, elementele principale ale limbajului cinematografic: Planul este porţiunea de film înregistrată de cameră între începutul şi sfârşitul unui cadru.

Economisiţi timp şi bani!

Componentele principale ale planului sunt: durata, unghiul de filmare, mişcarea de cameră şi scara poate fi un plan general, ansamblu, mijlociu, american, apropiat, prim plan, detaliu.

Secvenţa este un ansamblu de planuri ce constituie o unitate narativă, definite în funcţie de loc şi acţiune. Unghiurile de filmare. Imaginea unei persoane filmată dintr-un unghi plonjat de sus în jos are o altă semnificaţie decât imaginea aceleiaşi persoane filmată dintr-un unghi contraplonjat de jos în sus.

Unghiul plonjat sugerează slăbiciune sau vulnerabilitate. Unghiul contraplonjat dă greutate personajului şi îl face să pară ameninţător. Acest unghi creează privitorului senzaţia de plutire deasupra scenei, ca un Dumnezeu atotvăzător. Poate transmite inevitabilitate, predeterminare, mesajul că personajele sunt simpli pioni şi altcineva controlează jocul.

Regulile Booking.com pentru comentariile clienților

Unghiul oblic este unghiul dat de mişcarea laterală, de basculare, a camerei ca atunci când aplecăm capul într-o parte, pe umăr. Acest unghi este folosit pentru a sugera perspectiva subiectivă şi, de principiu, o stare alterată a conştiinţei — halucinaţie, vis, sau imposibilitatea personajului spoturi de viziune pe text a reacţiona.

Unghiul subiectiv este acela în spoturi de viziune pe text spectatorul vede ceea ce vede personajul, ca şi cum camera ar filma prin ochii lui.

Filmele actuale sunt filmate în majoritate de la nivelul privitorului, făcându-se apel la celelalte unghiuri doar atunci când se doreşte transmiterea unui anumit mesaj despre personaje sau acţiune.

Nod de viață pentru vedere de filmare suplinesc astfel comunicarea anumitor mesaje prin intermediul cuvântului, creează atmosferă şi ajută la măsurarea vederii personajelor. Mişcările de cameră. Putem vorbi de două tipuri de mişcări în cinematografie: mişcările de cameră şi mişcă- rile scenice.

Unii sunt de părere că efectul asupra privitorului este acelaşi în cazul ambelor categorii. Mişcarea către cameră a personajul negativ poate sugera pericol, deoarece acesta invadează spaţiul privitorului; dacă acelaşi personaj se îndepărtează, această mişcare creează senzaţia de siguranţă. În realitate, doar în anumite situaţii particulare apare această echivalenţă.