Fundament pentru vedere, FUNDAMENTELE LOGICE ALE ARGUMENTĂRII

Proprietatea fundament al sistemului economic Detalii Ultima actualizare: Sep 27, Scris de Conspecte Team Accesări: 13, Proprietatea ca institut social " Say În viziunea maselor, "proprietatea" este concepută drept ceva raportat la altceva sau la altcineva. Adică, indică posesia apartamentul meu, ruda mea. De aici, reiese şi unele drepturi, şi posibilităţi. Din copilărie începând cu o jucărie, o bomboanăînţelegem bine sensul dilemei "al meu" — "străin". Pe parcursul vieţii, tindem să înmulţim proprietatea noastră.

De viziune una ce înseamnă oamenii sunt atât de "însetaţi" de proprietate?

Credem că interesul pentru proprietate este inerent omului şi se explică printr-un şir de circumstanţe: Tendinţa spre bunăstare materială; Dragostea de libertate, aspiraţia spre independenţă, autonomie în acţiuni şi opinii; Dorinţa de a obţine un statut social înalt şi de a dispune de putere. Proprietatea este un fenomen social, specific pentru fiecare societate ce sistematizează ordonează relaţiile dintre oameni în domeniul însuşirii — înstrăinării bunurilor, serviciilor, veniturilor.

Revista Universul Juridic

Pentru un om aparte, care locuieşte izolat de exemplu, pentru Robinsonîntrebarea despre proprietate cui aparţine lucrul?

Noţiunea de "proprietate", în sens larg, înseamnă : apartenenţa valorilor materiale şi spirituale unor subiecţi anumiţi; drepturi juridice de apartenenţă; relaţii economice dintre oameni, care se stabilesc în legătură cu însuşirea şi redistribuirea obiectelor proprietăţii.

Fenomenul proprietăţii fundament pentru vedere necesar din punct de vedere obiectiv: el e condiţionat de raritatea bunurilor resurselor, rezultatelor muncii, veniturilor. Cine are acces la bunurile rare, acela şi dispune de dreptul de proprietate asupra lor, are anumite drepturi şi posibilităţi.

După rolul său, institutul proprietăţii se prezintă ca fundament al activităţii economice! Anume proprietatea mai întâi asupra resurselor se prezintă ca bază a puterii economice şi aliniază întregul sistem de relaţii social-economice.

Ea determină formele de organizare a activităţii, "impune" modul de interacţiune dintre lucrători şi descifrează rezultatul viziunii de producţie, reglementează caracterul de repartiţie a bunurilor economice şi veniturilor în societate, influenţând nivelul de satisfacere a cerinţelor economice şi sociale ale oamenilor. Formele de proprietate predominante în societate determină particularităţile mecanismului de gestionare a activităţii economice, specificul relaţiilor dintre autorităţile economice şi politice, precum şi vectorul dezvoltării sociale.

Traducere "fundament" în română

Structura proprietăţii Proprietatea reprezintă un fenomen complex şi, în felul său, chiar ipocrit cu două feţe. Ea are conţinut economic intern "nucleu" şi aspect juridic exterior "mediul legislativ". Figura 6.

Structura proprietăţii Nivelele economic şi juridic ale proprietăţii, în calitate de componente ale unui tot întreg, trebuie să fie adecvate şi să se completeze unul pe altul.

fundament - Traducere în română - exemple în engleză | Reverso Context

Aspectele juridice ale proprietăţii caracterizează: mişcarea, "circulaţia" patrimoniului; distribuirea şi redistribuirea drepturilor pe patrimoniu de exemplu, întocmirea juridică a actelor de cumpărare-vânzare a apartamentului, automobilului. Conţinutul economic al proprietăţii reflectă: sursele şi mecanismul creşterii avuţiei; principiile de distribuire a bunurilor materiale şi veniturilor; cauzele diferenţierii în procesul de distribuţie a averii în rândul populaţiei.

Latura juridică şi economică a proprietăţii se deosebeşte printr-o autonomie relativă. Totodată, este confirmat istoric că transformările juridice formale ale proprietăţii, de regulă, sunt precedate de dezvoltarea social-economică reală a societăţii şi de schimbarea relaţiilor de producţie. În primul rând, este vorba despre schimbarea relaţiilor de proprietate asupra mijloacelor de producţie.

Conţinutul economic al proprietăţii Subiectul şi obiectul proprietăţii În sens economic, proprietatea exprimă relaţiile obiective dintre indivizi în legătură cu înstrăinarea-însuşirea bunurilor economice şi a veniturilor.

O altă variantă a demonstraţiei indirecte este demonstraţia prin excluderea alternativelor, pe scurt demonstraţia prin excludere demonstraţia disjunctivă. În demonstraţia prin excludere drept teză se înaintează câteva propoziţii care se exclud reciproc, total sau parţial T, A, B ş.

Aceste relaţii caracterizează contactele între participanţii subiecţii proprietăţii la tranzacţiile ce ţin de "însuşirea-înstrăinarea" anumitor obiecte. Modelul relaţiilor de proprietate Subiectul proprietăţii îl formează agenţii economici: indivizii ca persoane fizice fundament pentru vedere gospodăriile casnice; socio-grupurile ca persoane juridice — asociaţii, societăţi pe acţiuni ; administraţiile publice de stat.

Obiectul proprietăţii este un bun în jurul căruia se constituie relaţii de proprietate: imobilul pământul, clădirile, instalaţiile, reţelele de transport ; bunurile materiale utilajul, mijloacele de transport, materia primă şi materialele, obiectele de consum ; active financiare hârtiile de valoare, banii ; forţa de muncă, talentul; rezultatele activităţii intelectuale, valorile nemateriale operele de artă, invenţiile, manuscrisele, scenariile, resursele informaţionale.

Indiferent de varietatea obiectelor de proprietate, ele pot fi structurate în două grupuri: diverse resurse, necesare pentru activitatea de producţie; bunuri de consum, utilizate pentru consum personal de către populaţie. Din punctul de vedere al dezvoltării societăţii, o importanţă primordială o au relaţiile de proprietate asupra condiţiilor materiale ale procesului de producţie, adică asupra mijloacelor de producţie.

În context, fundament pentru vedere importante următoarele circumstanţe: subiectul proprietăţii, care are tangenţă cu resursele, dispune de posibilitate reală de a-şi însuşi o parte din bunurile rare; însuşirea reală depinde de gradul de utilizare productivă a mijloacelor de producţie.

Fundamentele economiei şi mediului

Este firesc ca posesorul proprietăţii să fie cointeresat într-o activitate eficientă. Iar utilizarea productivă a resurselor economice rare permite de a satisface mai amplu necesităţile oamenilor.

În plus, aceasta are un rol pozitiv asupra progresului social în întregime. Pe parcursul istoriei civilizaţiei umane, autorităţile economice s-au bazat pe monopolizarea unor obiecte ale proprietăţii — a mijloacelor de producţie dominante pământul, capitalul tehnic.

În societatea contemporană, odată cu creşterea rolului cunoştinţelor informaţionale şi ştiinţifice, apar idei despre prioritatea proprietăţii intelectuale. Fără a contesta importanţa ei, remarcăm că efectul economic al proprietăţii intelectuale poartă un caracter intermediar şi se materializează prin aplicarea în activitatea economică practică a know-how, tehnologiilor fundament pentru vedere tehnicii mai avansate. Din aceste considerente, şi în epoca contemporană un rol deosebit îl joacă subiecţii ce monopolizează materializarea şi comercializarea ultimelor realizări ale ştiinţei de exemplu, producătorii ultimelor generaţii în domeniul electronicii, medicamentelor — produse ce nu au analogie.

Veniturile de la proprietate Proprietatea are tangenţe şi cu rezultatele economice. Proprietarul obiectului averii mobile sau imobile, a intelectului, a talentului are posibilitatea de a primi venit.

Proprietatea fundament al sistemului economic

În condiţiile pieţei clasice, gradul de realizare a acestei posibilităţi mărimea venituluiîntr-o mare măsură, este determinat de nivelul cererii şi ofertei pe piaţa respectivă.

Proprietatea asupra forţei de muncă se remunerează prin salariu, iar proprietatea intelectuală — prin onorarii şi premii. Proprietarul capitalului împrumutat are posibilitatea de a primi dobândă, posesorul abilităţilor antreprenoriale — profit, stăpânul imobilului pământului, construcţiei — rentă.

Formele veniturilor fundamentale de pe urma proprietăţii Drepturile de proprietate, specificarea şi protecţia lor Relaţiile de proprietate au definire concret-istorică, adică pentru fiecare societate este caracteristică ordinea sa specifică, ce reglementează relaţiile patrimoniale dintre oameni. Aspectul juridic al relaţiilor de proprietate se elaborează şi se perfecţionează de către societate în procesul de dezvoltare istorică. Determinarea juridică a proprietăţii o constituie: instituţiile informale tradiţii, norme religioase, obiceiuri, principii moral-etice specifice fiecărui popor; instituţii formale legi, fundament pentru vedere normative stabilite şi controlate de către stat.

Aspectele juridice ale proprietăţii reflectă "regulile de joc", în baza cărora sunt stabilite relaţiile de proprietate între oameni: ce, cui şi în ce cantitate aparţine? Încă latinii susţineau: "plena in re fundament pentru vedere — eu dispun, eu posed.

Article Publicată Data ultimei modificări Photo: © Gülcin Karadeniz Topics: Utilizarea eficientă a resurselor și deșeurile Poluarea atmosferică În martieParisul, capitala Franţei, a fost afectat de o poluare cu particule.

Iar în "Dreptul Roman" sec. Menţionăm că, în tratarea drepturilor de proprietate privată, există două direcţii cunoscute.

• Conștiința ca fundament al drepturilor omului | Revista Universul Juridic
• Viziunea comisiei medicale a soferului
• Fundamentarea Alte traduceri They are fundamental precisely because they have no fundament, because they are a place of experimentation, of "thought" and its critical potential, of the plasticity of existence.

În cadrul dreptului continental, proprietatea privată este proclamată "inviolabilă şi indivizibilă". Descompunerea schimbarea şi repartiţia drepturilor de proprietate asupra unui obiect între câţiva subiecţi era examinată ca o manifestare a fundament pentru vedere feudal, o distrugere a proprietăţii private.

Şi această situaţie are o explicaţie istorică: ea reflecta interesele capitaliştilor ce apăruseră la acea vreme şi care aspirau la acumularea capitalului.

Mediul instituţional: formare, funcţionare, reformare, p. Tendinţele reale ale dezvoltării sociale în stadiul industrial şi post-industrial ţin deja de aşa-numita direcţie anglo-saxonă. La originea teoriei drepturilor de proprietate s-au aflat R.

Coase, Viziunea plus este că. Alchian, iar mai târziu — D.

North, A. Adepţii teoriei anglo-saxone concep proprietatea ca pe o totalitate, un "set" de împuterniciri ce sunt stipulate în contract. Ei apără divizarea dreptului de proprietate între diferiţi subiecţi de pe poziţiile utilizării mai fundament pentru vedere a averii.

De Nasty Vlădoiu Conceptul de drepturi și libertăți fundamentale ale omului este rezultatul procesului evolutiv bidimensional, filozofic și juridic al gândirii indivizilor dintr-o societate structural organizată. Mai mult, definirea și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale fiecărei ființe umane au constituit o preocupare constantă a gânditorilor umanității, fiecare epocă îmbogățind conținutul conceptului [1]. În cele ce urmează, pentru a explica într-un mod cât mai cuprinzător ideea de bază, vom prezenta definiția noastră pentru drepturile omului, încercând să  obținem o formă  concisă, surprinzând esențialitatea, succintă și totodată lipsită de lapidaritate.

Specificarea, divizarea, personificarea dreptului de proprietate semnifică consolidarea lui în baza unui subiect concret. Abordarea proprietăţii în sens juridic este actuală şi în gândirea economică contemporană. Astfel, adepţii neo-instituţionalismului, prin sistemul drepturilor de proprietate, subînţeleg totalitatea normelor ce reglementează accesul la resursele şi bunurile rare.

Întregul "mănunchi" al drepturilor de proprietate, după părerea savantului englez A. Onore, include 11drepturi: dreptul de posesiune — posedarea reală a bunului; dreptul de utilizare — utilizarea obiectului în dependenţă de proprietăţile lui. Acest "mănunchi de drepturi" permite de a gestiona rezultativ activitatea economică, de a obţine venit de pe urma utilizării bunurilor, de a garanta securitatea bunurilor etc.

Definirea drepturilor de proprietate permite determinarea exactă a posibilităţilor proprietarului cu cât mai clar sunt definite şi aplicate drepturile de proprietate, cu atât mai bune sunt rezultatele activităţii economice. Teoria drepturilor de proprietate recunoaşte divizarea dreptului de proprietate privată cu diferite grade ale posibilităţilor şi responsabilităţilor între diferiţi subiecţi.

Consolidarea drepturilor de proprietate permite aprecierea mărimii veniturilor sau a pierderilor subiecţilor de proprietate reali în rezultatul acţiunilor lor. Teoria respectivă a apărut ca răspuns la realitatea obiectivă ce se crease în a doua jumătate a sec. XX şi care se caracteriza prin: afirmarea companiilor pe acţiuni cu mulţi coproprietari şi cu diferite drepturi şi responsabilităţi în ceea ce ţine de utilizarea capitalului fundament pentru vedere în calitate de formă predominantă a activităţii economice; necesitatea evaluării, de către stat, a "efectelor secundare ale pieţei", adică ducerea evidenţei rezultatelor utilizării proprietăţii pentru persoanele terţe, care nu sunt în stare să perceapă mecanismul pieţei.

Pentru proprietatea privată este caracteristică "specificarea" riguroasă a drepturilor: este determinat distinct subiectul proprietăţii şi drepturile lui, concretizată răspunderea materială. Pentru proprietatea de stat este caracteristică "erodarea" drepturilor de proprietate toţi împreună sunt proprietari, iar individual — nimeni!

În condiţiile proprietăţii "nimănui", apare şi atitudinea respectivă faţă de averea "tuturor". Principalele forme de proprietate În funcţie de subiecţii de proprietate, se disting şi principalele forme de proprietate: Proprietatea privată constituie baza existenţei economiei de piaţă — ea aparţine subiecţilor economici.

Varietăţile acestei forme de proprietate sunt: proprietatea privat — individuală, care funcţionează pe baza factorilor de producţie, pe care îi utilizează proprietarul cu lucrătorii salariaţi; de grup formată în baza cotelor de participare ; privat — asociativă, acţionară apare sub forma unor societăţi de capitaluri, cumpărare-vânzare de acţiuni.

Fundamentele economiei şi mediului — Agenţia Europeană de Mediu

Proprietatea publică reprezintă patrimoniul întregii societăţi şi include: proprietatea de stat sistemele de comunicaţii, drumurile auto şi căile ferate, producţia militară, structurile Băncii Naţionale, rezervaţiile, muzeele ; proprietatea municipală obiecte sociale — şcoli, spitale, întreprinderile gospodăriei comunale. În practică, se utilizează pe larg combinarea celor două forme de proprietate descrise privată şi publică — proprietatea mixtă exemplu fundament pentru vedere, societatea pe acţiuni în care, alături de persoanele şi organizaţiile private, acţionar este şi statul.

În orice economie contemporană, este prezentă atât proprietatea privată, cât şi cea publică, proporţiile lor fiind diferite. Oamenii îşi realizează dreptul de proprietate prin diferite forme de organizare fundament pentru vedere activităţii antreprenoriale. Astfel, în Constituţia Republicii Moldova se spune: "Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titulari, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesul societăţii" Constituţia Republicii Moldova, titlu IV, art.

Pentru economia în tranziţie a ţărilor postsocialiste sunt caracteristice restructurări esenţiale ale relaţiilor de proprietate. În primul rând, ne referim la deetatizarea şi privatizarea obiectelor de stat şi crearea sectorului privat, ca fundament al sistemului de piaţă. În Republica Moldova, la situaţia din În ultimul timp, creşte considerabil importanţa proprietăţii intelectuale, care mai mandala de restaurare a vederii numită şi formă specifică a proprietăţii.

Varietăţile ei sunt: proprietatea intelectuală privată, care se fixează prin patente sau licenţe şi e protejată de instituţiile abilitate cu funcţii de asigurare a dreptului de autor în Legea statului Massachusetts din se menţiona că "nu există o proprietate care aparţine omului mai sigur decât cea care este rezultatul fundament pentru vedere lui intelectuale" N.

Economie politică contemporană, p. Menţionăm că proprietatea intelectuală conduce la apariţia unor relaţii dificile în cadrul "triunghiului": "intelectualul", ce generează idei ştiinţifice şi invenţii; statul, ce protejează dreptul de proprietate şi reglementează relaţiile între oameni în domeniul test de ochi umor rezultatelor muncii intelectuale; întreprinzătorul-businessman, ce implementează ideile şi invenţiile, pe bază comercială.

Avantajele şi dezavantajele diferitelor forme de proprietate Forma de proprietate privată contribuie la dezvoltarea iniţiativei personale şi a abilităţilor antreprenoriale, este fundamentul libertăţii economice şi al creşterii bunăstării, asigură dezvoltarea producţiei în conformitate cu necesităţile sociale.

În acelaşi timp, ea presupune un anumit grad de risc şi o presiune înaltă asupra proprietarului nu este exclus nici chiar falimentul.

ŞTIRILE ZILEI

Există şi o anumită doză de risc pentru societate, în general, nu este exclusă ignorarea activităţii cu rentabilitate joasă sau a celei unde lipseşte profitul. Forma de proprietate publică este justificată: în cazul obiectelor ce ţin de infrastructură energetică, transportul feroviar, comunicaţiilecare presupun condiţii sociale normale şi necesită investiţii capitale de proporţii; în cazul întreprinderilor militar-strategice; în sectorul social; în cadrul prestării serviciilor sociale; în realizarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale.

Totodată, răspândirea ei de proporţii diminuează interesul şi iniţiativa lucrătorilor, duce la scăderea eficienţei producţiei, provoacă o indiferenţă socială şi astfel devine reală posibilitatea unora de a trăi pe contul altora. Pentru dezvoltarea eficientă a economiei naţionale, este necesară constituirea şi susţinerea diverselor forme de proprietate competitive şi capabile să satisfacă efectiv necesităţile multiple ale societăţii.